Gândește-te și la un motiv de laudă și unul de rugăciune în ceea ce privește lucrarea la care ești implicat, pe care să le împărtășești împreună cu noi.

 Persoană de contact: Theodor Bazâru,

theobaz4u@yahoo.com, 0747041046

Download  anunt Intrunirea Invatatorilor – noiembrie

PROVOCARI SI BINECUVANTARI

Inainte de a termina cu pregatirile pentru inceperea scolii, studentii au inceput sa soseasca la baza de misiune. In aceasta parte de lume lucrurile merg mult mai incet decat ne-am astepta, asa ca o parte dintre studenti sosisera si noi inca mai lucram la montarea paturilor, iar o parte din mobila nici macar nu venise. Apoi, prima duminica, impreuna cu Daniel si Laveen am lucrat pana noaptea tarziu ca sa terminam de scos la imprimanta fisele studentilor.

Anul acesta binecuvantarile si provocarile in DTS s-au inmultit pentru ca suntem mai multi decat pana acum. Datorita paturilor suprapuse pe care le-am cumparat, numarul celor pe care am putut sa ii primim la scoala s-a marit.

In 2 si 3 octombrie a avut loc o conferinta a tinerilor crestini din Patna si din imprejurimi. Mai mult de 300 de tineri am fost impreuna si Dumnezeu a lucrat in mod deosebit astfel incat multi tineri au fost provocati si schimbati.

Eu am fost bolnav timp de o saptamana si datorita slabiciunii fizice au fost zile in care nu am putut sa merg la scoala. In timpul conferintei, Dumnezeu mi-a reinnoit pasiunea de a lupta pentru El si pentru oameni in ciuda circumstantelor protivnice.

Una dintre provocarile cu care ne confruntam este faptul ca din ziua in care a avut loc inaugurarea scolii, atat studentii, cat si echipa de lideri ne-am imbolnavit in mod continuu. De multe ori nu puteam sa ne bucuram ca cineva s-a facut sanatos ca o persoana sau mai multe se imbolnaveau, aveau dureri de cap, febra si alte simptome. Habil a fost probabil cel mai grav. Am vrut sa-l ducem de urgenta la spital pentru ca datorita febrei ridicate isi pierduse cunostinta dar sub supravegherea lui Along si-a revenit. Ne bucuram de Along care a terminat un curs medical si ne-a fost de mare folos in aceasta perioada.

Am decis ca in lantul de post si rugaciune sa luptam specific impotriva acestor imbolnaviri, ca sa ne putem desfasura activitatile fara nici o piedica. Cred ca toate aceste circumstante sunt o incercare de a ne abate atentia de la lupta spirituala in care suntem implicati.

Pe de alta parte, studentii de anul acesta ne-au surprins si au intrecut asteptarile noastre. Chiar de la inceput le-am dat diferite responsabilitati si au demonstrat ca au maturitate si multe talente. Intr-una din zile studentii au condus ora de inchinare fara ajutor din partea personalului si ne-am dat seama ca au mai multe daruri si talente decat ne-am imaginat noi.

Unul dintre studenti ne-a spus cum in timpul conferintei, Dumnezeu i-a reinnoit viziunea de a predica Evanghelia. Ashish (semnificatia numelui in hindi e „binecuvantare”) este din sudul Indiei si a lucrat cu tinerii din biserica lui multa vreme. A avut un accident cu motocicleta care l-a facut sa se gandeasca serios la viata lui si la chemarea pe care Dumnezeu i-a dat-o. A venit la scoala si doreste sa continue sa il slujeasca pe Dumnezeu dupa ce va termina Scoala de Ucenicizare.

O alta binecuvantare sunt cei care au predat la scoala si cei care vor veni de acum incolo. O parte dintre ei vin pentru prima oara la noi si sunt oameni cu multa experienta pe campul de misiune. La sfarsitul lui noiembrie va veni un frate care lucreaza in India de zeci de ani si ne va invata ce inseamna sa renuntam la drepturile noastre si sa ne supunem autoritatii lui Dumnezeu.

Asa cum multi dintre dumneavoastra stiti, o parte dintre studenti sunt din Orissa. Unii dintre ei nu au putut sa isi plateasca nici macar transportul pana la scoala, altii se confrunta cu amintirile a ceea ce s-a intamplat si a problemelor cu care familiile lor inca se confrunta.

In ciuda acestor provocari facem tot posibilul sa fim o binecuvantare pentru ei si in perioada pe care o vor petrece cu noi, Dumnezeu sa aduca vindecare si speranta.

In mijlocul acestor evenimente ma bucur ca sunteti alaturi si impreuna luptam pentru a aduce speranta intr-o lume fara speranta.

Paul S.

AGLOMERATIE SI DIVERSITATE

Suntem deja in al treilea anotimp din 2009 si totul alearga din ce in ce mai repede spre finalul unui nou an. Timpul parca este insuficient in anumite momente si trece greu in altele. Pentru lucrarea de aici din Bihar, pentru noi ca familie, luna septembrie a fost o perioada aglomerata si destul de colorata daca ne uitam la varietatea activitatilor.

In continuare va solicit atentia pentru a va informa cu privire la ultimele vesti din lucrarea TPM care probabil nu au fost relatate de alti lucratori romani implicati aici, dar si cu privire la anumite aspecte ce ne privesc pe noi ca familie. Fie ca Duhul Sfant sa ne motiveze duhul pe tot parcursul celor ce vor fi relatate.

Apatia sau cum sa pierzi ce ai mai bun – Cu mai bine de doua saptamani in urma, la in una dintre intalnirile de consiliere pe care le am regulat cu un mentor specializat in domeniul lucrarii de misiune, am identificat o problema care produce ravagii in multe medii si vieti – apatia.

Apatia sau lipsa de interes o identific ca fiind cea mai vicleana metoda demonica de a ne departa de realitatea luptei. Este acea stare in care nu esti nici total deconectat dar nici interesat, nu esti nici prezent dar nici lipsa. Unii ar spune ca este o stare de mijloc, insa este mult mai mult de atat – este o stare de indiferenta care te scoate din cursa total.

Ea ne face sa alunecam pe nesimtite in ea, iar cad vrem sa ne trezim, realizam ca este asa de greu incat mai bine mai continuam o vreme asa. Bineinteles ca nu este vorba doar de o implicatie a circumstantelor, asa cum ar fi la noi de exemplu temperaturile extrem de ridicate, ci are in primul rand o implicatie spirituala, restul factorilor externi contribuind intr-o masura mai mare sau mai mica la acesta situatie.

Pierderea pasiunii pentru Dumnezeu sau pentru lucrurile care au legatura cu tot ce este divin si spiritual, ca de exemplu  o inchinare autentica in duh si adevar, o comunicare cu Dumnezeu ce are la baza pasiunea de a fi in prezenta Lui, citirea Vestii Bune cu inima ce cauta vocea si voia Lui, ne conduc mai devreme sau mai tarziu la faliment.

Din obisnuinta sau mustrari de constiinta vom incerca sa continuam, insa ceea ce odata era foame dupa experienta prezentei divine, astazi devine povara de a mai te ruga inca o data, de a mai citi inca un pasaj.

Ei bine, probabil ca toti cei care avem o legatura cu Dumnezeu am fost atacati cu aceste stari, iar noi cei de aici, si ma pot referi la mine insumi, am avut perioade cand parca mintea imi era blocata. In special s-a intamplat in perioada sarbatorilor pagane si in perioada cand temperaturile nu mai realizeaza ca si noi avem limite. In perioade ca acestea care favorizeaza trupului o stare de oboseala spontana, dusmanul vietii noastre are grija sa alunecam in aceasta stare.

Si totusi… trebuie sa luptam. Sunt unii care, prinsi in aceasta cursa a diavolului, au renuntat sa mai fie lumini, alteori comunitati intregi isi urmeaza programele fara a mai avea entuziasm, iar in alte situatii ne trezim in mijlocul unor oameni care nu l-au cunoscut niciodata pe Dumnezeul ce naste o pasiune pentru lucruri care au sens si viata.

Pentru cei care insa ati identificat aceasta stare, fie ca o aveti, fie ca ati avut-o sau o veti avea, va indemn cu un citat al lui Winston Churchill care spunea “Niciodata, niciodata, niciodata, niciodata nu renunta!”. Apatia este o problema spirituala si trebuie tratata ca atare.

Iar El, Leul lui Dumnezeu, cauta oameni care nu iubesc renuntarea la lucrurile vesnice, ci sunt gata sa lupte pentru fiecare particica de teren pierdut. Dumnezeu sa ne dea revelatie in aceasta directie pentru a naste in noi o generatie de oameni motivati sa nimicim prin El puterea intunericului!

Despre noi si prima saptamana in DTS – Ca familie am continuat si in luna septembrie sa fim destul de ocupati. Mai mult decat atat, vreme de cateva zile Irina a fost bolnava si asta am simtit-o destul de mult cel putin noi ca parinti.

Vreme de trei zile si trei nopti a avut febra foarte mare ce nu scadea decat pentru putina vreme cu medicatie, iar dupa aceea au aparut niste bubite pe corp si am inteles de la pediatrul unde am fost ca are o boala specifica copiilor, la o varsta destul de mica insa. Dupa alte cateva zile si acestea au disparut si incet, incet si-a revenit, asa ca in momentul de fata suntem cu totii bine.

In ce ma priveste, a trebuit sa predau prima saptamana a DTS-ului despre “Natura si Caracterul lui Dumnezeu”. Daca este sa ma refer la acea saptamana din perspectiva mea, simteam ca anul acesta avem cea mai buna echipa de staff si studenti si aseara cand am avut intalnirea cu tot personalul de la baza si deci si cu echipa de DTS, aceste lucruri au fost reconfirmate de Paul si echipa. Asa ca nu pot adauga decat “Slava Domnului!”. Binecuvantati sa fie toti cei sunt implicati in aceasta lucrare!

Extinderea vizei – o provocare MARE – Cu o zi inainte de a scrie aceste cuvinte am depus actele pentru extinderea vizei. Am avut de alergat enorm de mult. La un moment dat eram doar eu cu Emma si cu atatea hartii mi-am uitat geanta la banca unde trebuia sa platesc taxele pentru viza, insa Dumnezeu a lucrat sa o gasesc. Dupa multe ore de completat formulare, scris cereri si in jur de optzeci de copii xerox, am reusit sa le depun.

Vestea surpriza avea sa vina dupa aceea cand mi s-a spus ca nu se stie cate luni o sa se proceseze la hartiile trimise, ca cineva de trei luni asteapta si nu a primit inca o scrisoare de confirmare. Noua peste o luna ne va expira viza, iar daca am sta doar in Bihar nu ar fi nici o problema pentru ca noi avem actele depuse, insa luna noiembrie este perioada in care trebuie sa calatorim cel mai mult – la mai multe intalniri care privesc lucrarea in zona noastra sau chiar sud estul Asiei.

Apoi, in decembrie, va trebui sa mergem din nou in insulele Andaman si Nicobar unde voi preda. Acolo problema este si mai serioasa intrucat pe langa viza pe care o am, trebuie sa trec pe la un punct vamal unde mi se va mai pune o alta viza locala. Nu stiu cum Dumnezeu va lucra, insa din toata inima va solicit sa ne rugam pentru aceasta problema ca El sa faca o minune si sa putem obtine extinderea vizei cat mai repede.

A doua echipa de romani – Asa cum in mesajul anterior anuntam ca o a doua echipa de romani va sosi in vizita la noi, ei bine nu doar ca au sosit, dar doi dintre ei Dragos si Sorina, precum si Florentina deja se pregatesc sa se reintoarca in tara. A fost o luna plina si credem ca Dumnezeu nu doar i-a adus sa fie o binecuvantare pentru acest popor dar si ei au fost binecuvantati stand cu noi.

In afara de ei, Nicu si Magda, o familie din Baia Mare care vor sta intr-o prima faza pentru sase luni au o viziune mai lunga cu privire la lucrarea de aici. Ei sunt acum intr-o perioada de cautare a voii lui Dumnezeu pentru viata lor, dupa ce ambii au renuntat la slujbele din tara si au venit aici. Nicu, asa cum am mai scris este pentru a doua oara, prima data a venit in urma cu 4 ani, iar Magda pentru prima data.

Ceea ce ne bucura enorm este faptul ca pe cand Magda era in Suceava, caci de acolo este de loc, noi ne rugam ca El sa trimita oameni in lucrare si din acea parte de tara. Pe de alta parte, ne rugam si pentru Nicu ca Dumnezeu sa ii vorbeasca. Acum 4 ani s-au casatorit si anul acesta au decis sa vina impreuna. Sunt o familie deosebita si ii iubim mult, au multe daruri dar si o nevoie continua de a primi confirmari din partea Lui. Asa ca va provocam sa mijlocim pentru ei si fie ca toate darurile pe care le-a pus Dumnezeu in ei sa fie folosite pentru a zidi Imparatia Lui in aceste locuri.

Sa ne rugam de asemenea si pentru Dana care este venita de la TPM Medias si va sta aici pentru urmatoarele sase luni, fiind implicata in DTS. De asemenea, sa nu incetam sa ne rugam si pentru ceilalti compatrioti care au fost chemati de Liderul nostru suprem sa-L reprezinte si sa reprezinte biserica din Romania.

Vizita in Bodhgaya si Varanasi – Pentru o zi am vizitat locul unde a aparut budismul – Bodhgaya – in sudul Biharului. Din nou am avut un timp in care am realizat ca ne aflam la radacinile celei de-a treia cele mai mari religii pagane din lume. Imi amintesc chiar ca in timp ce mijloceam in anumite temple, puteam simti o presiune in piept si asta nu doar unul dintre noi ci toti.

Cateva zile mai tarziu aveam insa sa ajungem la radacinile celei de-a doua cea mai raspandita religie pagana – hinduismul. Dupa mai bine de 240 de km parcursi din Patna am ajuns in Varanasi – capitala hinduismului. Un oras vechi si extrem de orientat spre lucruri spirituale. Un oras care te uimeste atunci cand vezi nenumarati “albi” care merg pe strazile lui in cautarea experientelor spirituale care inseamna aproape orice.

Stand de vorba cu unul dintre misionarii TPM care lucreaza printre miscarile de hippy pornite in anii ’60 (au format la acea vreme cel mai mare val de nonconformisti fiind in fapt generatia celor nascuti dupa cel de-al doilea razboi mondial care avea sa formeze o miscare ce se intinde pana in zilele de azi ), am realizat ca lor li se adauga si alti indivizi ce nu cauta nimic altceva decat experiente mistice . Astfel, in acest oras imbracat intr-o diversitate de extreme, isi face aparitia miscarea new-age si diferite forme de meditatie cu radacini pagane care nu de putine ori, dezumanizeaza omul implicat si face din el un rob al placerilor trupesti.

Mai tarziu, o plimbare cu barca pe Gange avea sa scoata la iveala multitudinea de temple si ritualuri de inchinare la care participa cateva sute de oameni in fiecare seara. Alaturi de ele se puteau vedea locurile unde erau incinerate trupurile moarte si, in timp ce inaintam incet, o bucata de cadavru plutea pe langa barca noastra ca si cum nimic special nu s-a intamplat. Un amestec de intuneric care pe unii ii fascineaza si pe cei mai multi ii socheaza, insa in spate se afla o nevoie de salvare pe care oamenii nu o pot gasi.

Intalnirea de Tineret pentru Trezire Spirituala – Am avut poate cea mai mare intalnire de tineret din Patna. Peste 350 de tineri, timp de doua zile au experimentat din ceea ce se numeste trezire. Multe marturii au aratat ca schimbarea acestei generatii se poate face, iar Dumnezeu nu s-a lasat sub asteptari si a lucrat in moduri extraordinare. Dar ce a lucrat si mai mult la toata aceasta intalnire?

Ei bine, poate pentru prima data in Patna, am vazut unitatea noastra a tuturor liderilor crestini si mobilizarea noastra laolalta pentru a organiza aceasta intalnire. A fost ceva ce am visat si multi viseaza sa vada – lideri de biserici si organizatii, participand impreuna financiar, pregatind impreuna, intalnindu-ne si organizand pana in detalii aceasta lucrare. Unitatea noastra a fost un act de ascultare si ascultarea a insemnat binecuvantare.

Intalnirea din Khagoul – Asa cum am scris si in mesajul precedent, continuam sa ne implicam in biserica de langa Patna. Continuam pe de o parte sa daramam ce a fost zidit gresit, iar pe de alta parte sa construim Imparatia lui Dumnezeu dupa standardele lui Dumnezeu.

De saptamana aceasta incepem un curs de viata spirituala ce va aduce noi perspective in viata noastra si speram ca aceasta biserica sa recapete si mai multa pasiune pentru Dumnezeu si aceasta sa se intoarca la Tatal nostru ca o jertfa de bun miros. Rugati-va pentru trezire in Khagol.

Multumirile noastre se indreapta si in aceasta luna spre Liderul nostru, Cel ce ne-a chemat la o viata noua si la lucrarea Lui; ele se indreapta si catre dumneavoastra, o armata de oameni implicati in diferite moduri. Fie ca fiecare sacrificiu facut pentru ca aceasta lucrare sa inainteze sa se intoarca ca o binecuvantare insutit mai mare din partea Celui pe care Il slujim. Va iubim!

Urmarind viziunea Lui,

Marian, Luiza si Emma, impreuna cu echipa TPM din Patna

Salutari din mijlocul unei natiuni incercate!

Va scriu aceste randuri asezata linistit la birou si gandidu-ma cu drag la toti cei care sunt alaturi de mine  peste mari si tari, si care vor citi scrisoarea mea…

Ar parea o zi obisnuita…  Bataia puternica a razelor de soare si valul de caldura umida se fac resimtite prin plasa protectoare a unei ferestre mereu deschise. Pe undeva prin vecini, cativa papagali galagiosi cauta cu incapatanare sa se faca si ei auziti. Ventilatorul electric plasat pe tavan vajaie de zor, incercand cu greu sa impinga valul de caldura in afara camerei. Glasuri de copii voiosi se aud in departare. Tot acolo, cativa palmieri parca isi arata ramurile tremurande sub miscarea unei brize firave ce se face resimtita din cand in cand.  Acestea sunt imagini, sunete  si simtiri ce denota o zi obisnuita in acest arhipeleag tropical unde Dumnezeu m-a asezat de mai mult de 2 ani de zile. Ar parea o zi obisnuita. Totul ar fi bine…, daca dintr-odata linistea ce domnea in jur nu ar fi fost alungata fara mila de un vuruit puternic imediat insotit de vibratii puternice si o umbra miscatoare, intunecoasa si rece, napustindu-se pe cer. Ce poate fi? Unul dupa altul. O saptamana la randul.  Zi dupa zi. Elicoptere militare. Toate pornite intr-o misiune speciala, toate cercetand cu atentie acoperisurile caselor cu doua nivele scufundate intr-o apa noroioasa, murdara si ucigasa. Oare mai sunt si alti supravietuitori? Unde putem arunca provizii de apa si hrana pentru ca cei ramasi imobilizati pe acoperis sa le poata prinde? Oare cand se vor retrage apele? isi sopteau intre ei salvatorii.

Undeva in departare, se aude ecoul unui buletin de stiri raportand asupra situatiei de calamitate in care Insulele Filipine se afla in aceste zile. O tara devastata recent de furtuna tropicala Ketsana. Urmarile? 4 milioane de filipinezi au fost afectati de cele mai grave inundatii in ultimii 40 de ani.

Sute de centre de urgenta incearca din rasputeri sa vina in ajutorul celor 900,000 de persoane sinistrate, care isi plang fara impacare disparitia celor dragi. Peste 300 de decedati. Adulti, copii, batrani, smulsi fara mila din vazul sau chiar din bratele celor dragi si purtati departe …de niste ape nefaste aflate in continua crestere. Altii au fost ingropati de vii datorita alunecarilor de teren… sau chiar de zidurile propriilor lor case, ziduri odata ridicate cu propria lor sudoare, poate fara sa se fi gandit vreodata la un final atat de tragic.

Zile de cosmar pentru aceasta natiune, cu pagube materiale de peste 170 milioane de dolari USA. Zile de „calamitate nationala” dupa cum a declarat cu lacrimi in ochi presedinta tarii. Zile in care guvernul filipinez apeleaza la ajutor international, mai ales avand in vedere faptul ca acest dezastru este urmat, la numai o saptamana, de inca doua „super-taifune”, cicloane tropicale cu viteze ce ajung chiar la 200 km pe ora si care  in momentul actual au lovit partea de Nord a Luzonului. Acestea stationeaza amenintator deasupra teritoriului in momentul actual, aducand si mai multe inundatii si pierderi de vieti omenesti.  

Buletinul de stiri vuieste de alte noutati tulburatoare pe teritoriul Asiei: cutremure, tsunami si alte intemperii ucigatoare de vieti si totodata de speranta unui viitor linistit.  

Si totusi, cateva cuvinte auzite duminica imi raman cu putere in minte, ecoul lor nu poate sa nu ma faca sa cred ca lucrurile stau altfel intr-o alta realitate… aceea spirituala.  Pastorul bisericii „Victory” din Fort Bonifacio, pe fundalul versetelor din Isaia capitolul 54, rostea cu emotie in glas aceste cuvinte:  „Biserica, aceasta este clipa in care tu trebuie sa stralucesti in Filipine!

Cand temeliile lumii acesteia se clatina, cand totul se darama in jur, Dumnezeu sta in picioare si ne demonstreaza ca singurul lucru care ramane nezguduit si neclatinat este chiar EL- Cuvantul Lui!

„O, nenorocito, batuto de furtuna, si nemangaiato! Iata, iti voi impodobi pietrele scumpe cu antimoniu, si-ti voi da temelii  de safir. Toti fii tai vor fi ucenici ai Domnului, si mare va fi propasirea fiilor tai. Vei fi intarita prin neprihanire! Izgoneste spaima” vs. 11-14  

Dumnezeu vrea sa ne re-construiasca temeliile, sa aseze o generatie noua, lipsita de coruptie, inselaciune si rau. El vrea sa aseze o temelie bazata pe lucruri pretioase, valoroase in ochii Lui, si nu in ochii acestei lumi, o generatie noua care sa fie intemeiata pe neprihanire, dreptate si pocainta.

„Daca se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o vei osandi”. Vs 15-17

Pastorul Joey spunea mai departe: Dumnezeu nu este autorul acestor intemperii, insa El a permis aceste lucruri sa aibe loc tocmai pentru ca El are un plan bun pentru aceasta tara… cu totii ne vom ridica si vom arata lumii acesteia pe ce temelie suntem asezati! „Cand calamitatea vine, cei rai sunt daramati; insa cei drepti au un refugiu chiar si in moarte” Proverbe 14:32  Chiar si in moarte cel neprihanit isi gaseste refugiu, pentru ca speranta lui se gaseste dincolo de valorile acestei lumi si are o existenta eterna!”

As vrea sa aduc multumiri Domnului pentru miile de credinciosi din bisericile Manilei care au pus mana la mana din putinul pe care il aveau si au donat bunuri si hrana celor nenorociti si batuti de furtuna in aceasta saptamana. Intr-adevar Domnul are un plan deosebit pentru noua generatie de credinciosi, tineri si adolescenti care au facut eforturi surprinzator de mari pentru a fi de ajutor in salvarea, intr-ajutorarea si incurajarea celor sinistrati.

Biserica Domnului intr-adevar a stralucit in aceste zile in Filipine si inca urmeaza sa o mai faca. Pentru a va da un exemplu al darniciei oamenilor 30, 000 de pachete umanitare in valoare de cate 2 dolari au plecat din mainile acestei biserici uimitoare din Fort Bonifacio reprezentand o binecuvantare pentru multi. (Aceasta biserica este o dovada a credinciosiei lui Dumnezeu, atat prin numarul foarte extins de persoane care o frecventeaza – cateva mii de persoane intr-o capitala de 12 milioane de locuitori si a felului in care aceasta s-a extins si in alte zone!)

Totusi, devastarea este cumplita si depaseste posibilitatile tarii, asa ca rugaciunea mea este ca si dumneavoastra peste mari si tari, cei care sunteti atinsi de Duhul Domnului, sa puteti lua initiativa si sa va alaturati eforturilor umanitare existente aici in Filipine. Rugaciunile dumneavoastra au un rol imens!

Alte scurte vesti si motive de rugaciune:

• Slava Domnului pentru raspunsul Sau la rugaciuni cu privire la planul Domnului pt. mine mai departe. El m-a calauzit sa accept oferta de a prelua conducerea uneia dintre cele doua clinici misionare (cu tratament gratuit pentru oamenii nevoiasi din zona) la care m-am implicat de o perioada buna de vreme. Crystal V., misionara cu Action Intl., din diferite motive bine intemeiate, nu mai poate continua lucrarea de supervizare si sponsorizare a activitatilor acestei mici clinici din zona Solid Cement, Antipolo astfel aceasta clinica urma a fi inchisa curand. Domnul mi-a aratat ca eu sunt persoana pentru care stafful clinicii se ruga de ceva vreme sa suplineasca aceasta nevoie! Astfel incepand cu luna ianuarie, 2010 ma rog ca Domnul sa ma ajute cu aceasta noua insarcinare.

-        Rugati-va pentru un doctor filipinez care sa isi puna serviciile la dispozitie si sa ne acopere legal la aceasta clinica.

-        Pentru finantele necesare acestei lucrari, medicamentele si remunerarea necesara celor implicati in mod regulat (deocamdata 2 persoane).  

-        Pentru intelepciune si har in cele cateva proiecte pe care as dori sa le initiez in aceasta lucrare: instruire medicala elementara a pacientilor pentru prevenirea unor boli, studiu biblic cu pacientii interesati: mame si copii,  dezvoltare comunitara, ajutorarea celor in nevoie.

-        Nevoia de a folosi un mijloc de transport propriu (slava Domnului pentru o biserica din SUA, cunoscuti de-ai mei mai vechi, care s-a oferit sa contribuie cu o parte din banii necesari pentru achizitionarea acestuia)!  

• Slava Domnului pentru ca Beth, prietena si instructoarea mea de limba Tagalog este inca in viata. Ea si cei trei copii ai ei au fost victimele inundatiilor, imobilizati pe acoperisul casei lor timp de 24 ore insa salvati dupa 18 ore de cautari intese de catre cativa din colegii mei misionari. Slava Domnului ca sunt bine, cu toate ca au ramas fara nimic, si inca sunt traumatizati dupa tot cosmarul acelor ore.
• Salva Domnului ca zona unde locuiesc momentan nu a fost inundata si nu am patit nimic. Rugati-va pentru toate familiile de misionari care au fost inundati si care au pierdut multe dintre posesiunile materiale (masini, motociclete, mobila, aparatura). Am avut si eu privilegiul de a ii ajuta in aceasta saptamana la curatenie (inclusiv la Crystal acasa) si am ramas socata sa vad ca nivelul apei depasise primul nivel din casele multora. Ce a ramas in urma dupa retragerea apelor e greu de descris: mocirla, si ruina datorita scurgerilor de pacura din anumite zone. Felul cum Domnul si-a manifestat indurarea, unitatea misionarilor in acele momente, si povestirile sinistratilor sunt multe… si nu as avea loc suficient in aceasta scrisoare sa le expun…

Fie ca Domnul sa va rasplateasca eforturile, sa ramana mai departe sprijinul si taria dumneavoastra in nevoie si sa nu uitati ca „Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui!”

 2 Timotei 2:9

            Cu recunostinta,

Alina Voda

Nu cred că este un secret pentru tine faptul că a venit toamna.

Vacanţa şi concediile s-au terminat, reîncepe şcoala, dar totodată este timpul redeschiderii grupurilor de copii și de Școală Duminicală.

Ești invitat să participi alături de ceilalți învățători de preșcolari, copii și adolescenți, la prima Întrunire a Învățătorilor din județul Constanța, din noul an școlar 2009-2010. Dorim să avem un timp de părtășie împreună, un timp în care să ne cunoaștem unii pe alții, să ne revedem, să ne rugăm unii pentru alții … și de asemenea avem și surprize.

 Vino pregătit să ne împărtășești cum a lucrat Domnul vara aceasta în lucrarea în care ești implicat (rezumat poate la 3 minute) plus un motiv de rugăciune (dacă ai poze, adu-le pe un stick sau CD).

De asemenea, dacă ai o sugestie, un lucru pe care vrei să îl împărtășești împreună cu noi, o idee de predare a unui verset, a unei cântări, te rog contactează-mă.

 Întâlnirea va avea loc sâmbătă 26 septembrie, ora 17:00, la Biserica Evanghelică Română din Constanța, situată pe bulevardul I.C. Brătianu, nr. 15 (colț cu Th. Burada, între gară și Kaufland)

Intrarea este GRATUITA!

  „Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi” Matei 18:14

DIN NOU IN INDIA

In cele doua luni pe care le-am petrecut in Romania am incercat sa merg in cat mai multe locuri ca sa vizitez biserici si prieteni. Nu am reusit sa ajung peste tot, pentru ca am avut mult mai putin timp decat in anii trecuti.

Am calatorit foarte mult dar cu toate ca am fost foarte obosit, chiar extenuat uneori, am avut un timp binecuvantat si m-am bucurat sa vad atat suportul pentru lucrarea din India cat si modul in care Dumnezeu lucreaza in Romania. M-am bucurat sa pot sta de vorba cu diferite persoane si sa realizez inca o data cat de mare e Dumnezeu si cum lucreaza in vietile celor ce il cauta.

Stateam de vorba cu un tanar care imi spunea ca de ani de zile Dumnezeu ii vorbise cu privire la misiune si acum „se ivesc” oportunitati de a se implica in misiunea transculturala unde isi da seama ca Dumnezeu il cheama. E frumos sa vad cum un tanar care s-ar fi putut bucura de multe lucruri materiale isi da seama ca implinirea lui e sa asculte de ceea ce Dumnezeu ii spune si sa lase la o parte o viata comoda ca sa se avante intr-un viitor plin de necunoscute si primejdii.

Am avut de asemenea ocazia sa particip la una din sesiunile despre rugaciune si inchinare tinute de fratele L. Bruckner. Dupa o perioada in care am fost asa de ocupat, Dumnezeu inca o data mi-a adus aminte de importanta rugaciunii si despre inchinarea adevarata care vine dintr-o inima plina de recunostinta in mijlocul binecuvantarilor dar si in mijlocul incercarilor.

Printre altele, am putut sa fac si scoala de soferi pentru categoria A. Motocicleta este mijlocul de transport cel mai raspandit si unul din cele mai rapide pe soselele aglomerate din India. Am fost la examen cu putin inainte de a ma intoarce in India si stiam foarte bine ca daca nu il iau, nu mai am posibilitatea sa il dau a doua oara. Chiar daca am avut foarte putin timp sa ma pregatesc, am luat examenul atat teoretic cat si practic si am vazut mana lui Dumnezeu chiar si in aceasta privinta.

Aproape ca nici nu imi vine sa cred ca am ajuns din nou in India. Am sosit seara dupa o calatorie de 36 de ore si a doua zi am avut o intalnire cu cei de la baza si am fost la studiu biblic cu tinerii de la una din bisericile de langa Patna.

Ziua urmatoare am avut o intalnire cu echipa Scolii de Ucenicizare (DTS) pentru ca Daniel urma sa plece in Orisa in aceeasi zi ca sa ia contact cu tineri care urmeaza sa vina la DTS. Pentru ca deja avem mai multe persoane care vor sa vina dorim sa primim maxim cinci studenti din statul Orisa si unul din statul Jarkhand, stat care invecineaza Biharul la sud.

Luna aceasta, Cecilia si Dana vor merge sa-si prelungeasca viza, dupa care vor veni in India inainte de inceperea scolii. Cea mai mare parte a echipei suntem deja in Patna: Daniel Ranjan, Esther, Laveen, Habil, Santoshila si eu.

Anul acesta, datorita faptului ca s-a marit echipa, suntem pregatiti sa acceptam pana la 15 studenti, iar in aceasta luna va trebui sa selectam pe cei care vor fi acceptati la scoala. Modul in care facem lucrul acesta este destul de clar.

Fiecare persoana care aplica trebuie sa fie nascuta din nou si sa ne trimita recomandari de la pastor sau liderul spiritual si de la doi prieteni. Recomandarile ne ajuta sa cunoastem destul de multe lucruri despre cei care vor sa vina la scoala apoi ne rugam si Il lasam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca cu privire la persoana respectiva.

Nu cu mult timp in urma, am fost intrebat daca sunt de acord sa primesc inca patruzeci de studenti din Orisa, dar mi-am dat seama ca nu putem face fata cu echipa pe care o avem. In cele sase luni cat studentii sunt impreuna cu noi, lucram individual cu fiecare dintre ei si de aceea numarul studentilor depinde foarte mult de numarul personalului scolii. Inca ne gandim ca la anul sa putem avea o sesiune cu mai multi studenti din Orisa, daca lucrul acesta va fi posibil.

Suntem in al treilea an de cand am inceput Scoala de Ucenicizare si vrem sa ne pregatim mai mult si din punct de vedere material. Pana acum studentii au dormit pe jos, pe saltele si luna aceasta vrem sa cumparam paturi suprapuse pentru studenti si pentru personalul scolii care o sa locuiasca impreuna cu studentii.

Cei care vor veni din Orisa nu vor putea sa plateasca scoala pentru ca cei mai multi au pierdut toate lucrurile materiale. O parte din cheltuieli sunt deja acoperite prin darnicia celor carora Dumnezeu le-a pus pe inima acest lucru.

Luna aceasta avem foarte multe de facut ca si echipa pentru a ne pregati cat mai bine si de asemenea Daniel, Habil, Laveen si Esther vor merge timp de o saptamana la o conferinta despre conducere spirituala. Daca va fi posibil, voi merge si eu impreuna cu ei.

Haideti sa stam impreuna inaintea Domnului pentru a vedea tineri transformati de puterea lui Dumnezeu si dupa ani de zile sau in vesnicie sa avem bucuria de a vedea roadele aduse de acestia in Imparatia lui Dumnezeu.

Vedem cum dorinta aceasta de a avea din nou Scoala de Ucenicizare incepe sa se transforme in realitate si sunt multumitor lui Dumnezeu pentru ECHIPA care este implicata in aceasta scoala. Stiu ca in spatele echipei din Patna este o alta echipa de oameni care se roaga si daruiesc pentru ca aceasta lucrare sa inainteze.

Va multumesc tuturor in numele celor care suntem implicati direct in aceasta lucrare de a face ucenici si de a vedea tineri cum il cunosc mai mult pe Dumnezeul adevarat si traiesc o viata care poarta marturia faptului ca dragostea de la crucea Golgotei inca nu s-a sfarsit.

Din India,

Paul

CASTIGAND BATALII SPIRITUALE

Amenintati cu moartea - Inainte cu doar cateva ore inainte de a scrie acest articol. Fara a crea panica sau a ne afla in panica, as vrea sa va rugati pentru un om care in urma cu mai multe ore m-a sunat de nenumarate ori pe telefon.

Fiind intr-o intalnire, am raspuns un pic mai tarziu pentru ca am vazut insistenta cu care suna, insa nu am reusit sa inteleg ce vrea. I-am zis ca s-ar putea sa fie greseala, insa a continuat sa sune. I-am dat telefonul lui Daniel R. care a inceput sa vorbeasca cu el pentru cateva minute.

Cand a venit inapoi l-am vazut un pic afectat, dar incerca sa nu arate asta fata de ceilalti, spunandu-mi ca acea persoana a vorbit foarte urat, iar mai apoi ca de fapt i-a spus lui sa imi transmita ca ma va ucide. Nu s-a prezentat, dar a amenintat in continuu ca ma va omori si apoi a vorbit extrem de vulgar, amenintand-o si pe Luiza.

Daniel i-a spus ca vom da numarul de telefon, care era afisat, politiei insa a spus ca nu-l intereseaza.

Dupa aceea Daniel a vorbit cu mine la telefon si mi-a dat mai multe detalii si mi-a spus ca sa fiu atent, ca nu parea o gluma deloc, dar sa nu ma ingrijorez.

De ce scriu asta? Interesant este ca nu traiesc nici o stare de frica sau altceva similar, si cred ca nici Luiza, dar as vrea sa mijlociti pentru omul acela, oricine ar fi. Dumnezeu sa se atinga de inima lui, pana nu se va intalni cu judecata Celui Preainalt. Soarta noastra este in mana Lui si incercam sa fim cat se poate de intelepti si atenti in toate lucrurile, stiind ca in spate se afla cel rau (Abadon = Distrugatorul).

Luiza imi spunea azi ca aseara, cand am vorbit la biserica de faptul ca suntem in Cristos precum un peste este in apa, adica Cristos este peste tot langa mine – asta i-a dat multa incurajare asupra faptului ca nimic nu ne poate smulge din Cristos cata vrem stam in El. Astazi insa urma testul. Ce ati face intr-o astfel de situatie si cat de mult s-ar zgudui increderea in Dumnezeu?

Fie ca voia Lui sa se implineasca, si cel rau sa piarda si sa ramana de rusine intotdeauna!

Vizita in Mahua – Nu extrem de departe de Patna, pe un drum ce fusese reparat de curand, dar din loc in loc iti descoperea straturile care fusesera mai inainte sau care nu fusesera deloc, am ajuns in Mahua, un mic orasel nu departe de satul Paharpur. Motivul?

Era duminica si cei interesati de Vestea Buna din sat, care nu mai pot face mare lucru de frica celorlalti, s-au strans aici intr-o camera mica, ce adaposteste o mana de oameni. De fapt aici se formase o biserica mai de demult si liderul ei a acceptat ideea de a lucra impreuna cu noi pentru a putea fi mai eficienti.

Ne-am asezat pe faimoasele rogojini si am inceput sa ne inchinam Celui ce este viu si a biruit pe vrajmas. Nimic nu poate fi mai frumos decat sa fii acolo unde vrea Dumnezeu sa fii, si asta a fost sentimentul meu cand am ajuns sa vorbesc pentru prima data celor ce erau din acel orasel dar si putinilor sateni veniti din Paharpur.

Ei erau rezultatul anilor de rugaciune, eforturilor mari de a ajunge la ei cat puteam de des, erau roadele rugaciunilor, a sacrificiului. Te uiti in urma si incepi sa vezi ca Dumnezeu lucreaza, ca prigoana nu te poate opri, ca amenintarile incep sa-ti sune a compliment si ca Dumnezeul care Il slujesti este viu.

Acest amestec de emotii l-am trait cand am ajuns in mijlocul lor, o stare de implinire care trebuie sa o aveti multi pentru ca va rugati pentru asta.

Recent Daniel imi spunea ca a mers in sat din nou si o femeie a venit la el si a inceput sa vorbeasca normal cu el. Se mira si nu credea ca cineva vorbeste din nou cu el dupa ce au trecut prin toate amenintarile, insa Cel ce deschide o face intr-un fel in care nimeni nu mai inchide. Continua sa te rogi pentru satenii din Paharpur si imprejurimi!

Intalnire pentru tineri in biserica din Khagol – Dupa implicarea noastra in biserica din Khagol, am simtit nevoia sa incepem intalniri dedicate tinerilor. Am inceput doar 3-4 persoane pentru ca multi renuntasera sa mai vina la biserica, alegand mai degraba statutul de nepoti ai lui Dumnezeu in locul celui de copil.

Situatia insa avea sa se schimbe destul de repede. Dumnezeu lucreaza in locul acela si in urma cu o saptamana Duhul lui Dumnezeu m-a indemnat sa impartasesc marturia mea personala. A fost suficient ca multi sa se identifice cu o parte sau alta din ceea ce traisem departe de Dumnezeu, dar si sa realizeze faptul ca se poate, se poate sa fim o generatie a binecuvantarii si nu a blestemului.

Dupa mai bine de trei ore, urechile mele au auzit rugaciuni care aveau puterea sa inmoaie inima unui popor impietrit, iar suspinele ii dadeau parca si mai mult de inteles Tatalui din cer ca noi vrem schimbare!

Ieri, cand am fost din nou la intalnire, eram 12-13 tineri deja, iar unul venise de la mai bine de 15 km, pentru ca Dumnezeu are ceva de spus aici unde ne strangem. Rugati-va pentru tinerii de azi, ca ei sa caute viziunea lui Dumnezeu pentru viata lor, si nu doar bogatia unei societati trecatoare, si rugati-va si pentru parintii lor; unii sunt crestini, dar nu cer copiilor lor nimic spiritual ci decat sa invete si sa aibe bani – o cursa in care ei insisi sunt prinsi de mult.

Dar de data asta, Dumnezeu continua sa ne uimeasca. Duminica aceasta, Prince, prietenul nostru si cel care se ocupa de biserica, spunea ca atata lume cat a fost acum la biserica nu venea nici la Craciun. Deja duminica aveam in mijlocul nostru cel putin 8-10 oameni fara o relatie cu Isus, dupa cum imi spunea Prince, iar sala era plina. Si ceea ce am simtit si le-am si impartasit a fost ca acesta poate fi decat un inceput; Dumnezeu are mult mai mult pentru noi, daca il cautam cu toata inima.

Noi aici vrem sa lasam sa curga puterea lui Dumnezeu in biserica Lui, iar cladirea aceasta veche, in care inca iti mai trec sobolani cat o pisica pe langa picioare fara sa se stinghereasca si liliecii zboara deasupra ta de ai impresia ca se vor lovi in orice moment de tine, sa devina un loc in care oamenii sa vina si sa se intalneasca cu Creatorul si Rascumparatorul lor. Iar pentru ca aceasta sa se intample, avem nevoie de rugaciune si de unitate in duh pentru a face loc prezentei Lui. Vreti sa fiti parte din acest plan?

 Scoala Alfa – In urma cu multi ani, o familie care lucra cu Tineri Pentru Misiune a venit in Patna cu viziunea de a incepe o scoala pentru copii care nu au nici un viitor. Astfel, cu mai bine de 7 ani in urma, au inceput, pe unul din terenurile guvernului, care nu era mai mult decat o groapa de gunoi, sa construiasca o cladire care urma sa fie o scoala.

Mai mute echipe de DTS au trecut pe aici din diferite locuri ale lumii si incet incet zidurile s-au ridicat si cladirea a inceput sa fie folosita. Dupa o vreme insa, ei au plecat si un lider de biserica locala s-a ocupat de acesti copii, apoi o alta organizatie.

Cand luna trecuta echipa de la Institutul International de Leadership a fost aici, am vizitat scoala si in urma acestui lucru am decis sa o preluam noi si sa o redeschidem. Shalomi, sotia lui Habil, merge acolo acum zilnic intre 8 si 10 dimineata si in afara de partea spirituala ei invata si anumite discipline scolare de baza.

Asta este insa doar un inceput. In timp, vrem sa reparam cladirea in care au fost adapostite doua vaci o buna bucata de vreme si sa facem unele schimbari care sa creasca eficienta acestei lucrari. Asa incat, alaturi de celelalte doua grupe de copii care le avem in oras, aceasta este a treia lucrare intre copii.

Continuati sa va rugati pentru copii, ca ei sa il cunoasca pe Domnul (unul din fostii copii care veneau aici – a invatat si este acum clasa a 11-a si de aproape 6-7 ani il urmeaza pe Domnul).

Rugati-va pentru mai multi lucratori. Avem o nevoie imensa de oameni cu viziune pentru copii. De asemenea, rugati-va pentru resursele necesare transport si nevoile zilnice care le reprezinta aceste lucrari.

Binecuvantare pentru echipa TPM din Bodhgaya – In afara de Centrul nostru de Misiune, sunt inca doua echipe TPM in Bihar. Una dintre ele s-a focalizat foarte mult pe lucrare cu filmul “Isus”, care pana acum a fost pus in mai mult de 70 de sate.

Dumnezeu avea sa ii surprinda in urma cu ceva vreme cand un frate anonim le-a trimis bani sa cumpere o masina si toata aparatura de care aveau nevoie (cea folosita fiind imprumutata).

Zilele trecute am luat masina de la showroom si ne-am bucurat si noi impreuna cu ei, vazand prin aceasta cum Dumnezeu are atatia oameni si resurse prin care poate sa ne surprinda. Datorita acestui lucru ne amintim inca odata de voi, cei care faceti eforturi lunare sau periodice pentru lucrarea de la Baza de Misiune TPM Patna.

Il laudam pe El pentru toate si toti cei care castigati, nu doar pentru investitii personale, ci pentru Imparatia Regelui.

La baza de misiune – Cu cateva saptamani in urma, am inceput impreuna cu staff-ul un program de studiu biblic din cartea Coloseni. Avem un timp extraordinar si faptul ca studiem Scriptura si fiecare impartaseste ce anume i-a vorbit Dumnezeu, ne zideste atat de mult si fiecare este provocat sa citeasca, sa memoreze versete si sa studieze in profunzime. Pentru a fi in stare sa ii invatam pe altii trebuie mai intai noi sa cunoastem.

De asemenea, de curand ni s-a adaugat si Laveen. El este cel mai nou membru al staff-ului centrului nostru. S-a logodit acum doua saptamani cu Esther, care era in staff la baza TPM Patna. Este din Andra Pradesh (sudul Indiei) si are 25 de ani. Acum este putin bolnav datorita vremii, asa ca va indemnam sa va rugati pentru el dupa ce terminati de citit aceste randuri. Dumnezeu sa ii binecuvanteze si sa le poarte de grija in tot ce au nevoie. Ei urmeaza sa fie staff in DTS si apoi in martie 2010 se vor casatori.

Intalnirea Naga – Printre alte activitati, unele mentionate mai sus, am avut placerea sa raspundem invitatiei de a fi parte la intalnirea Naga. Va intrebati ce este asta? Nagalend este un stat la granita cu Mianmar.

Acolo au trait multe triburi care s-au convertit de la animism la crestinism. Dintre ei sunt unii care au venit ca lucratori in Patna, cum este si Along, iar altii au venit pentru studii sau au fost trimisi de companiile la care lucreaza. Cand am impartasit cu ei din Cuvantul lui Dumnezeu, am avut asa o implinire cand am vazut frati de-ai mei, care si ei au fost rascumparati cu acelasi pret si sunt gata sa plateasca acelasi pret ca si noi.

Am mentionat acest aspect pentru a ne ruga pentru ei si alti lucratori care la fel ca si ei sau noi, au fost sau sunt gata sa raspunda Marii Trimiteri.

Despre proiectul “Un centru crestin in orasul meu” – Si luna care a trecut am cautat si am vazut mai multe oferte de teren. E drept ca suma de care am avea nevoie este poate cea mai mare provocare, si de multe ori intrebarea care mi se pune este “De unde o sa dati atatia bani?”.

Fie ca luam un teren mai mare mai departe de oras, fie ca luam unul mai mic mai aproape, suma minima numai pentru teren este cu mult peste ceea ce noi am reusit sa strangem pana acum pentru acest proiect. E o provocare la care Dumnezeu simtim ca ne cheama si pentru ca este planul Lui va indemnam sa mijlociti ca tot El in puterea Sa, sa ne ajute nu doar sa cumparam terenul dar si sa putem continua lucrarea aceasta, care implica multe altele.

Despre noi – Lunile iunie si iulie au fost perioadele in care a trebuit atat eu cat si Luiza sa ne reamintim ca numarul zilelor noastre este intr-o continua crestere, iar acum in august vom implini opt ani de cand Dumnezeu ne-a adus impreuna in cea mai pretioasa echipa – familia.

In ce priveste sanatatea, Dumnezeu a raspuns la multe rugaciuni asa incat toti patru suntem foarte bine din punctul asta de vedere. Ba chiar si mai mult, eu, Marian, am luat decizii care erau pe lista de asteptare, in ce priveste odihna, mese regulate, o zi libera pe saptamana si asta a adus o stare de spirit noua care o resimt nu doar eu, ci si cei care sunt in echipa. Am realizat ca daca eu, ca lider, nu sunt un exemplu, nici in privinta asta nu pot cere sau recomanda altora sa fie; si mai mult decat atat in timp posibilitatea de a ajunge la epuizare este maxima.

Toate acestea, impreuna cu un program destul de bine organizat, au crescut eficienta in ceea ce suntem implicati cu 30-50% fata de perioadele in care unul sau mai multe aspecte precizate mai sus nu erau parte din viata noastra. Si toate acestea, nu sunt nici ele altceva decat raspunsul altor multe rugaciuni si indemnuri din partea unor crestini cu inima. Va multumim!

Coplesiti de bunatatea Lui cea foarte mare si dragostea voastra pentru El, lucrarea de aici si instrumentele Lui, incheiem inca odata aceste randuri cu multumire; multumire ca Cel ce a inceput aceasta lucrare o va duce la bun sfarsit, iar cei ce suntem implicati in ea, noi toti, vom vedea pe Regele nostru ce va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.

Urmandu-L indeaproape,

Marian, Luiza si Emma, impreuna cu echipa TPM din Patna