Cand devastarea izbeste- unde ne este ADAPOSTUL?
Salutari din mijlocul unei natiuni incercate!
Va scriu aceste randuri asezata linistit la birou si gandidu-ma cu drag la toti cei care sunt alaturi de mine peste mari si tari, si care vor citi scrisoarea mea…
Ar parea o zi obisnuita… Bataia puternica a razelor de soare si valul de caldura umida se fac resimtite prin plasa protectoare a unei ferestre mereu deschise. Pe undeva prin vecini, cativa papagali galagiosi cauta cu incapatanare sa se faca si ei auziti. Ventilatorul electric plasat pe tavan vajaie de zor, incercand cu greu sa impinga valul de caldura in afara camerei. Glasuri de copii voiosi se aud in departare. Tot acolo, cativa palmieri parca isi arata ramurile tremurande sub miscarea unei brize firave ce se face resimtita din cand in cand. Acestea sunt imagini, sunete si simtiri ce denota o zi obisnuita in acest arhipeleag tropical unde Dumnezeu m-a asezat de mai mult de 2 ani de zile. Ar parea o zi obisnuita. Totul ar fi bine…, daca dintr-odata linistea ce domnea in jur nu ar fi fost alungata fara mila de un vuruit puternic imediat insotit de vibratii puternice si o umbra miscatoare, intunecoasa si rece, napustindu-se pe cer. Ce poate fi? Unul dupa altul. O saptamana la randul. Zi dupa zi. Elicoptere militare. Toate pornite intr-o misiune speciala, toate cercetand cu atentie acoperisurile caselor cu doua nivele scufundate intr-o apa noroioasa, murdara si ucigasa. Oare mai sunt si alti supravietuitori? Unde putem arunca provizii de apa si hrana pentru ca cei ramasi imobilizati pe acoperis sa le poata prinde? Oare cand se vor retrage apele? isi sopteau intre ei salvatorii.
Undeva in departare, se aude ecoul unui buletin de stiri raportand asupra situatiei de calamitate in care Insulele Filipine se afla in aceste zile. O tara devastata recent de furtuna tropicala Ketsana. Urmarile? 4 milioane de filipinezi au fost afectati de cele mai grave inundatii in ultimii 40 de ani.
Sute de centre de urgenta incearca din rasputeri sa vina in ajutorul celor 900,000 de persoane sinistrate, care isi plang fara impacare disparitia celor dragi. Peste 300 de decedati. Adulti, copii, batrani, smulsi fara mila din vazul sau chiar din bratele celor dragi si purtati departe …de niste ape nefaste aflate in continua crestere. Altii au fost ingropati de vii datorita alunecarilor de teren… sau chiar de zidurile propriilor lor case, ziduri odata ridicate cu propria lor sudoare, poate fara sa se fi gandit vreodata la un final atat de tragic.
Zile de cosmar pentru aceasta natiune, cu pagube materiale de peste 170 milioane de dolari USA. Zile de „calamitate nationala” dupa cum a declarat cu lacrimi in ochi presedinta tarii. Zile in care guvernul filipinez apeleaza la ajutor international, mai ales avand in vedere faptul ca acest dezastru este urmat, la numai o saptamana, de inca doua „super-taifune”, cicloane tropicale cu viteze ce ajung chiar la 200 km pe ora si care in momentul actual au lovit partea de Nord a Luzonului. Acestea stationeaza amenintator deasupra teritoriului in momentul actual, aducand si mai multe inundatii si pierderi de vieti omenesti.
Buletinul de stiri vuieste de alte noutati tulburatoare pe teritoriul Asiei: cutremure, tsunami si alte intemperii ucigatoare de vieti si totodata de speranta unui viitor linistit.
Si totusi, cateva cuvinte auzite duminica imi raman cu putere in minte, ecoul lor nu poate sa nu ma faca sa cred ca lucrurile stau altfel intr-o alta realitate… aceea spirituala. Pastorul bisericii „Victory” din Fort Bonifacio, pe fundalul versetelor din Isaia capitolul 54, rostea cu emotie in glas aceste cuvinte: „Biserica, aceasta este clipa in care tu trebuie sa stralucesti in Filipine!
Cand temeliile lumii acesteia se clatina, cand totul se darama in jur, Dumnezeu sta in picioare si ne demonstreaza ca singurul lucru care ramane nezguduit si neclatinat este chiar EL- Cuvantul Lui!
„O, nenorocito, batuto de furtuna, si nemangaiato! Iata, iti voi impodobi pietrele scumpe cu antimoniu, si-ti voi da temelii de safir. Toti fii tai vor fi ucenici ai Domnului, si mare va fi propasirea fiilor tai. Vei fi intarita prin neprihanire! Izgoneste spaima” vs. 11-14
Dumnezeu vrea sa ne re-construiasca temeliile, sa aseze o generatie noua, lipsita de coruptie, inselaciune si rau. El vrea sa aseze o temelie bazata pe lucruri pretioase, valoroase in ochii Lui, si nu in ochii acestei lumi, o generatie noua care sa fie intemeiata pe neprihanire, dreptate si pocainta.
„Daca se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o vei osandi”. Vs 15-17
Pastorul Joey spunea mai departe: Dumnezeu nu este autorul acestor intemperii, insa El a permis aceste lucruri sa aibe loc tocmai pentru ca El are un plan bun pentru aceasta tara… cu totii ne vom ridica si vom arata lumii acesteia pe ce temelie suntem asezati! „Cand calamitatea vine, cei rai sunt daramati; insa cei drepti au un refugiu chiar si in moarte” Proverbe 14:32 Chiar si in moarte cel neprihanit isi gaseste refugiu, pentru ca speranta lui se gaseste dincolo de valorile acestei lumi si are o existenta eterna!”
As vrea sa aduc multumiri Domnului pentru miile de credinciosi din bisericile Manilei care au pus mana la mana din putinul pe care il aveau si au donat bunuri si hrana celor nenorociti si batuti de furtuna in aceasta saptamana. Intr-adevar Domnul are un plan deosebit pentru noua generatie de credinciosi, tineri si adolescenti care au facut eforturi surprinzator de mari pentru a fi de ajutor in salvarea, intr-ajutorarea si incurajarea celor sinistrati.
Biserica Domnului intr-adevar a stralucit in aceste zile in Filipine si inca urmeaza sa o mai faca. Pentru a va da un exemplu al darniciei oamenilor 30, 000 de pachete umanitare in valoare de cate 2 dolari au plecat din mainile acestei biserici uimitoare din Fort Bonifacio reprezentand o binecuvantare pentru multi. (Aceasta biserica este o dovada a credinciosiei lui Dumnezeu, atat prin numarul foarte extins de persoane care o frecventeaza – cateva mii de persoane intr-o capitala de 12 milioane de locuitori si a felului in care aceasta s-a extins si in alte zone!)
Totusi, devastarea este cumplita si depaseste posibilitatile tarii, asa ca rugaciunea mea este ca si dumneavoastra peste mari si tari, cei care sunteti atinsi de Duhul Domnului, sa puteti lua initiativa si sa va alaturati eforturilor umanitare existente aici in Filipine. Rugaciunile dumneavoastra au un rol imens!
Alte scurte vesti si motive de rugaciune:
- Slava Domnului pentru raspunsul Sau la rugaciuni cu privire la planul Domnului pt. mine mai departe. El m-a calauzit sa accept oferta de a prelua conducerea uneia dintre cele doua clinici misionare (cu tratament gratuit pentru oamenii nevoiasi din zona) la care m-am implicat de o perioada buna de vreme. Crystal V., misionara cu Action Intl., din diferite motive bine intemeiate, nu mai poate continua lucrarea de supervizare si sponsorizare a activitatilor acestei mici clinici din zona Solid Cement, Antipolo astfel aceasta clinica urma a fi inchisa curand. Domnul mi-a aratat ca eu sunt persoana pentru care stafful clinicii se ruga de ceva vreme sa suplineasca aceasta nevoie! Astfel incepand cu luna ianuarie, 2010 ma rog ca Domnul sa ma ajute cu aceasta noua insarcinare.
- Rugati-va pentru un doctor filipinez care sa isi puna serviciile la dispozitie si sa ne acopere legal la aceasta clinica.
- Pentru finantele necesare acestei lucrari, medicamentele si remunerarea necesara celor implicati in mod regulat (deocamdata 2 persoane).
- Pentru intelepciune si har in cele cateva proiecte pe care as dori sa le initiez in aceasta lucrare: instruire medicala elementara a pacientilor pentru prevenirea unor boli, studiu biblic cu pacientii interesati: mame si copii, dezvoltare comunitara, ajutorarea celor in nevoie.
- Nevoia de a folosi un mijloc de transport propriu (slava Domnului pentru o biserica din SUA, cunoscuti de-ai mei mai vechi, care s-a oferit sa contribuie cu o parte din banii necesari pentru achizitionarea acestuia)!
- Slava Domnului pentru ca Beth, prietena si instructoarea mea de limba Tagalog este inca in viata. Ea si cei trei copii ai ei au fost victimele inundatiilor, imobilizati pe acoperisul casei lor timp de 24 ore insa salvati dupa 18 ore de cautari intese de catre cativa din colegii mei misionari. Slava Domnului ca sunt bine, cu toate ca au ramas fara nimic, si inca sunt traumatizati dupa tot cosmarul acelor ore.
- Salva Domnului ca zona unde locuiesc momentan nu a fost inundata si nu am patit nimic. Rugati-va pentru toate familiile de misionari care au fost inundati si care au pierdut multe dintre posesiunile materiale (masini, motociclete, mobila, aparatura). Am avut si eu privilegiul de a ii ajuta in aceasta saptamana la curatenie (inclusiv la Crystal acasa) si am ramas socata sa vad ca nivelul apei depasise primul nivel din casele multora. Ce a ramas in urma dupa retragerea apelor e greu de descris: mocirla, si ruina datorita scurgerilor de pacura din anumite zone. Felul cum Domnul si-a manifestat indurarea, unitatea misionarilor in acele momente, si povestirile sinistratilor sunt multe… si nu as avea loc suficient in aceasta scrisoare sa le expun…
Fie ca Domnul sa va rasplateasca eforturile, sa ramana mai departe sprijinul si taria dumneavoastra in nevoie si sa nu uitati ca „Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui!”
2 Timotei 2:9
Cu recunostinta,
Alina Voda
