ALERGAND SPRE ULTIMELE FRONTIERE
Cum arata lucrarea de misiune in secolul 21? – Eforturile misionare sunt maxime in fiecare an. Cu fiecare luna, activitate sau intalnire, realizam ca am avansat inca putin in ceea ce avem de dus la indeplinire. Bisericile si agentiile de misiune lupta impreuna pentru acelasi scop – ultima frontiera.
Daca ar fi sa ne uitam de undeva de sus si sa putem vedea toata aceasta forfota, zi de zi, toate aceste planuri, toti acesti “soldati” care sunt in lupta, din punctul de vedere spiritual sau chiar fizic, sau si mai mult, pe cei care zile si nopti viseaza ca intr-o zi nu foarte departata vor prelua de la generatia de dinainte viziunea Lui, deci, daca ar fi sa ne uitam la toate aceste lucruri de acolo de langa Dumnezeu si sa avem perspectiva Lui, in mod sigur am fi coplesiti de felul in care El imbina lucrurile.
Cum arata lucrarea de misiune in secolul 21? Destul de diferit fata de felul in care a fost facuta inaintea noastra. Si probabil ca in fiecare secol a fost diferita. Dar secolul acesta a adus inaintea noastra posibilitati nemaiintalnite.
Este o Veste Buna pe care o poti auzi pe undele radio, prin mijloacele vizuale ale televiziunii sau ale computerului, sau prin filmele cu proiectie video! Lor li se adauga o varietate nemaiintalnita de metode de evanghelizare prin relatii, grupuri mici sau intalniri masive de oameni. Poti folosi tehnologia sa evanghelizezi, sa ucenicizezi si chiar sa ajungi intr-o perioada mult mai mica de timp, oriunde in lume. Mai mult decat atat, globalizarea, care se doreste a fi o unealta pentru anticrist, poate fi extraordinar de mult folosita si de noi cei chemati sa fim lumini in lume.
Zone care odinioara erau inchise lucrarii de misiune acum au ajuns sa trimita misionari, tarile din urma au ajuns sa devina fruntase. Cei care cu doua generatii in urma erau canibali si mancau misionarii, trimit acum misionari pentru a evangheliza lumea. Si cu aceasta afirmatie ma duc repede cu gandul la ceea ce vorbeam cu unii dintre prietenii nostri din Fiji sau din Samoa si spuneau ca acum in muzeele lor poti vedea bucati de incaltaminte mancate partial de strabunicii lor canibali care mancasera misionarii ce incercau sa ajunga la ei cu Vestea lui Cristos.
Multi tineri care s-au nascut in zona de est a Europei au facut astfel incat cortina de fier sa poata sa ajunga locul de unde se naste o generatie de vizionari – si nu ai unei ideologii comuniste ci a principiilor vesnice ale lui Dumnezeu.
Asa ca misiunea – “aceasta unealta a lui Dumnezeu care este temporara si exista pentru ca nu exista inchinare” – dupa cum o descrie John Piper, se grabeste sa fie dusa la indeplinire.
Ea insa continua sa fie implinita nu cu acel potential de oameni si resurse pe care le are Dumnezeu in biserica Lui, pentru ca sunt multi, enorm de multi care chiar si azi cand pot avea acces la toata aceasta gama de informatii nu reusesc sa inteleaga Marea Trimitere, dar ea, lucrarea Lui, continua sa fie implinita oricum si indiferent de sacrificii, de oameni simpli si deschisi la ceea ce Dumnezeu cere de la ei. Si uneori aceasta inseamna pretul pe care unii dintre noi nu-l vom intelege niciodata, pentru ca nu am fi dispusi sa-l platim. Si statul Orisa, din India, a aratat anul acesta ca pretul poate sa fie chiar propria viata, sau viata celor dragi de langa tine.
Peste suferinta uneori nebuna, printre lacrimile care nu pot schimba ceea ce s-a intamplat deja, apare nadejdea aceea care nu este incarcata doar de principii teologice ci devine respiratia sufletului insetat dupa Dumnezeu. Si apoi incepi sa cresti ca unul care nu mai vede lumea ca un adult cu minte de copil, ci ca un copil cu minte de adult.
Cum arata misiunea in secolul 21? Ei bine, ea continua sa zideasca si sa creasca cu acelasi pret, pretul multor vieti, mai multe decat au fost vreodata, pentru ca si lumea este mai numeroasa, numeric vorbind, ca niciodata inainte. Martirii, dar si cei care au ramas inca aici si stau in picioare, striga precum omul acela din Macedonia: “treci in Macedonia si ajuta-ne”. Misiunea in secolul 21, cu toate noutatile ei tehnologice in materie de evanghelizare, continua sa intrebe “Cine va merge pentru noi?”.
Rugaciune, oameni, finante, resurse de orice fel, fac ca astazi, in aceasta complexa lucrare, sa fie loc pentru fiecare dintre noi, asa ca intrebarea nu trebuie sa fie: “Sunt eu chemat sa ma implic in misiune?” ci sa fie: “Vreau eu sa fiu parte din aceasta viziune a lui Dumnezeu?” Daca raspunsul este afirmativ, urmatorul pas ar fi sa raspunzi la intrebarea: “Cum pot eu sa ajut cel mai mult la implinirea planului Tau?”
Sperand ca ai raspunsul, in cazul in care nu l-ai avut, noi cei din “Macedonia” iti uram: “Bun venit”, in cea mai mare aventura a vietii in care nu vei fi niciodata singur!
Noi vesti din Orisa – Nu cu multe ore in urma am primit noi vesti din Orisa. O echipa TPM a reusit sa ajunga acolo in zonele afectate, dar si in taberele unde s-au refugiat multi crestini.
Marturii care socheaza continua sa fie auzite din gurile supravietuitorilor. Multe femei care poate si-au pierdut sotii sau barbati care si-au pierdut sotiile, continua sa vorbeasca despre foamea demonilor pentru sange si moarte.
Recent, un copil de cinci ani marturisea ca de atunci de cand au fost ucisi oamenii, nu mai poate dormi. Tatal lui care se ascunsese intr-un tufis a fost prins de radicalii hindusi si taiat in bucati in fata lui. Aceasta insa este doar una dintre multele marturii zguduitoare.
De curand insa, unii au inceput sa se reintoarca acasa. Dar oare care acasa si care casa? Casele le-au fost distruse, iar acasa nu mai poate fi niciodata la fel pentru ca in jur sunt oameni care ti-au facut rau, mult rau. Altii incep sa paraseasca taberele de refugiati dupa multe luni in care au fost acolo. In zonele de unde au venit ei scolile au fost inchise si nimic nu mai este la fel.
Unii dintre ei vor merge spre orase mai mari sa caute de munca, altii vor urma diferite cursuri pentru a invata sa faca altceva si poate eventual sa munceasca mai tarziu intr-un alt domeniu. Unele vaduve vor merge in “casa de vaduve” din Varanasi, unde baza TPM de acolo si-a deschis usile pentru ele. Si de aici poti continua sa te gandesti ce ai face intr-o astfel de situatie.
Continuati sa mijlociti pentru ei, pentru generatiile acestea ranite cel putin emotional de acum inainte pentru restul vietii. Sa continuam ca impreuna sa formam un cerc spiritual pentru ei si pentru altii ca ei.
Vesti din Bihar – Asa cum spuneam in editiile trecute, asteptam ca in Patna sa soseasca doua echipe DTS. Una era din India si cealalta de undeva din Europa. Cele mai multe informatii le am de la echipa din India care a stat o buna perioada de timp in Paharpur, localitatea unde noi lucram. Acolo au lucrat pentru a face o fosa septica pentru o toaleta, dar au si facut evanghelizare o buna perioada de timp.
Impactul acestor intalniri a fost extraordinar. Cei mai multi dintre locuitorii de acolo au auzit despre Cristos, multi vor sa il urmeze pe El si au manifestat intentia lor de a-L accepta ca Mantuitor al lor.
Chiar spunea Daniel, la un moment dat, ca peste tot se vorbea doar despre El. Oamenii, pe unde se intalneau ziua, continuau sa vorbeasca despre ceea ce auzeau la intalnirea de evanghelizare.
Au fost apoi intalniri la care a venit si preotul hindus de la templul lui Rama si Sankar (dumnezei hindusi). Multe femei obisnuiau sa se stranga acolo in fiecare noapte pentru inchinare, dar acum ele nu se mai duc acolo dupa ce au auzit Evanghelia. Chiar preotul, dupa doua zile in care a venit la intalniri, a spus ca este foarte bine ce se intampla si ca oamenii trebuie sa Il urmeze pe Dumnezeu. Acum este insa manios pentru ca oamenii nu se mai duc sa se inchine la templu.
Incepand cu aceasta activitate speram sa putem incepe o intalnire saptamanala in acel sat, in care lucram de aproape doi ani. Sa continuam sa ne rugam pentru tot ce se intampla acolo, mai ales ca pregatim alte intalniri de evanghelizare contextualizata mediului hindus.
Despre Paul – Zilele trecute am primit un mesaj de la Paul si impartasea anumite lucruri personale care tin de viata lui si de deciziile care ii stau inainte in perioada apropiata. Nu voi intra in foarte multe detalii, insa pentru Paul au fost perioade mai grele in ultima vreme, datorate in parte socului cultural (ceva normal chiar si dupa o perioada asa de lunga). Urmeaza ca anul acesta sau cel tarziu anul viitor, sa mearga la o scoala SBS (Scoala de Studiu Biblic) pentru noua luni, scoala care il va ajuta sa fie si mai eficient in slujirea lui in Patna la DTS.
Intre timp doreste sa mai mearga undeva si pentru studiu limbii hindi si sunt multe necunoscute care tin de viza in India sau de cea pentru tara unde va trebui sa mearga pentru scoala sau chiar de perioada in care trebuie sa mearga la SBS.
Ce rugaminte lansez cu aceste detalii? Sa ne unim in rugaciune pentru Paul si sa ii cerem lui Dumnezeu sa aduca lumina cu privire la deciziile care ii stau inainte, dar si cu privire la starea lui atunci cand cultura locala produce parca adevarate ravagii emotionale.
Despre familia Ranjan – In afara de implinirile care sunt pe plan spiritual cand te uiti la lucrarile pe care Dumnezeu le face, ca familie, Daniel si Bindhu au trecut printr-o perioada de boala din nou.
Sami, copilul lor, a fost diagnosticat cu tuberculoza si aceasta face ca pentru 6 luni sa nu mai poata merge la scoala. Ingrijoratoare este insa starea lui de sanatate. A slabit mult, a avut febra mare si se adauga si efectele pe termen lung ale bolii. Acum, intr-un ultim mesaj, Daniel spunea ca febra scazuse si urmeaza sa mai faca ceva analize, insa doctorul recomanda 6 luni sa nu faca nici un efort.
Pe de alta parte si Bindhu s-a simtit rau o buna perioada. Are dureri de spate sau de cap, uneori ii este frig si are febra si aceasta de mai multe zile.
Sa ne rugam pentru starea de sanatate a lor, sa cerem la Dumnezeu sa se atinga de ei si sa ii intareasca in trupurile lor si sa le dea vindecare.
Despre noi – Luna care a trecut a fost o luna solicitanta pentru noi. Am incercat in masura timpului, dar si a invitatiilor, sa putem sa slujim in multe locuri din Romania. Uneori aceasta a fost destul de greu, mai ales ca Luiza era insarcinata in luna a opta si apoi era si Emma, iar efortul fizic a fost destul de mare, insa ne-am bucurat mult. A fost un timp de incurajare din ambele sensuri si nu in putine locuri ne-am simtit ca in familie si nu doar ca intr-o cladire bisericeasca. Aceasta a fost o mare binecuvantare pentru noi si cred ca am putut sa simtim impreuna prezenta lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, asteptam in aceasta perioada, ca din zi in zi sa o primim in familia noastra pe noua membra. I-am pregatit locul unde va sta pentru o vreme pana ne vom reintoarce in India, asa ca este binevenita!
Luiza s-a simtit destul de bine, tinand cont ca a avut si acea operatie in anul 2007. In ultimele zile ale lui ianuarie, micuta noastra se intorsese transversal si cand doctorita ne programase deja pentru cezariana, “s-a razgandit” si acum s-a reintors in pozitie de nastere normala. Asa ca, daca nu vom avea alte surprize, undeva la mijlocul lunii februarie vom ajunge la patru membrii in familie, iar eu, Marian, voi continua sa fiu o minoritate intre trei fete. Dar, sincer sa fiu, ma simt foarte bine in minoritate!
De cateva saptamani, probabil de la efortul fizic de a vorbi in biserica chiar si 4-5 ore intr-o zi, mai ales duminica, am inceput sa am dureri in zona pieptului. Ele erau mai intense lunea si pana miercurea dispareau. Acum insa este vineri si le resimt ca si cum ar fi luni. Nu stiu daca este doar o problema musculara, ceea ce este foarte probabil, sau sunt alte probleme, insa aceasta face sa nu mai pot vorbi tare sau mult.
Realizand atat efortul fizic, dar si lupta spirituala, am ales sa impartasesc aceasta cu dumneavoastra, pentru a cere Tatalui nostru sa se atinga de mine si sa imi dea putere in continuare.
De asemenea, daca va ajunge acest material la dumneavoastra inainte ca Luiza sa nasca, rugati-va pentru ea ca aceasta nastere sa nu creeze probleme operatiei si sa fie o nastere usoara (daca exista cuvantul acesta atunci cand vorbesti de nastere).
Multumim si in aceasta luna tuturor celor care sunteti prinsi impreuna cu noi in aceasta lucrare. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti in eforturile pe care le facem impreuna in diferite moduri pentru ca aceasta lucrare sa poata inainta.
Cu toata recunostinta,
Marian, Luiza si Emma
