Ce m-a invatat Viena
Am avut privilegiul ca, recent, impreuna cu un grup de tineri din biserica si la invitatia plina de dragoste a catorva familii crestine, sa vizitez capitala Austriei, Viena. Gazdele noastre au dat dovada de o impresionanta ospitalitate, reusind din plin sa ne faca parte de o vacanta de neuitat.
Am obiceiul, dupa astfel de experiente, sa nu caut sa retin in memorie doar senzatia de incantare care se disipeaza usor la contactul cu realitatea cotidiana post-vacanta, ci sa trag si cateva concluzii pentru minte si inima, care sa ma imbogateasca.
De data asta mi-am propus sa le impartasesc si altora. Poate generam chiar un flux de discutii pe aceste teme.
Viena m-a invatat:
1. Ca frumusetea nu sta in primul rand in grandoare cat in armonia detaliilor.
Ganditi-va ce bine se aplica aceasta constatare la caracterul crestinului.
2. Ca omul sfinteste locul, dar numai daca isi propune. Tot pe malul Dunariii e si Viena dar si Fetestiul!
Oriunde m-as afla, eu pot alege sa fiu un agent al transformarii.
3. Ca nici o realizare frumoasa nu se poate mentine fara eforturi mari, sustinute si in echipa.
Nici macar lucrarile din biserica…
4. Ca si fara bani multi dar facand uz de creativitate si perseverenta, se pot face lucrari frumoase pentru Dumnezeu.
Numai sa raspundem afirmativ calauzirii Lui.
5. Ca simplicitatea degajata nu e totuna cu simplitatea impusa de ignoranta.
Si ca mai exista locuri in lume unde batranii chiar au inima tanara. Praise the Lord!
6. Ca bucuria entuziasta si solemnitatea pot face casa buna oricand, chiar la Masa Domnului! 
Si ca nu e obligatoriu sa fii complicat ca sa fii o biserica vie si relevanta.
(nu stiam ca exista astfel de oameni!)
8. Ca nimic nu se compara cu un picnic la tara cu prietenii din biserica
Si ca bucuriile simple ale vietii sunt o mare binecuvantare.
9. Ca o duminica dupa-amiaza insorita petrecuta la Schonbrunn e o adevarata terapie pentru minte, suflet si trup.
Face cat o mie de medicamente la un loc.
Si mai stiu ceva: ca bucuria pe care au pus-o pe fetele noastre gazdele noastre nu va ramane nerasplatita!
Nice! Pe mine m-a invatat insa Viena, ca nici in 25 de ani nu vom ajunge unde sunt ei …
De: theo pe 08 octombrie , 2008
la 7:46 pm
Hai mai Theo! Cum sa nu ajungem unde sunt ei? Pai noi am ajuns si ne-am si intors!
Pai da, domnule!
De: Author pe 08 noiembrie , 2008
la 1:44 pm
Desi orasul meu de suflet ramane Praga, si eu am ramas impresionat de Viena (care este probabil mai ordonata, mai curata si mai opulenta decat Praga) Dar nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca totusi toata bogatia si grandoarea aceea, au fost platite cu pretul saracirii altor zone (aflate sub dominatia austriaca si de unde imperiul sustragea toate bogatiile) O astfel de zona exploatata fiind mult timp si Transilvania.(Apropo, stiti al cui este la ora actuala petrolul Romaniei?) Daca toata stiinta mestesugareasca, arhitecturala, inginereasca – ar fi fost puse in slujba maselor, a celor multi (a celor care au facut toate aceste minunatii) si nu in slujba „privilegiatilor”, atunci intradevar lucrurile ar fi aratat cu totul altfel. O buna bucata de Europa ar fi aratat cu totul altfel.Atunci cand confortul material iti este satisfacut, ai timp sa te gandesti si sa te preocupi si de alte lucruri (mai elevate). Ganditi-va la piramida trebuintelor a lui Manslow! Nu vreau sa stirbesc in vreun fel meritele poporului austriac, pentru care imi dau jos palaria si de la care ar trebui sa invatam cu carnetelul si creionul in mana. Vreau doar sa punctez ca intotdeauna exista si un revers al medaliei … pe care nu ar trebui sa-l neglijam.
PS: Mi-ar fi placut sa vizitez Viena impreuna cu voi. Mai ales Muzeul de Istorie (sa fi avut cu cine comenta
) Impresionant.
De: Un Anonim de peste ocean pe 08 noiembrie , 2008
la 8:47 pm